Constantin Bălăceanu-Stolnici, nascut la 6 iulie 1923, este un om de știință român, medic neurolog, pioner în domeniul neurociberneticii, profesor de Neuropsihologie șiAnatomie a Sistemului nervos, membru de onoare al Academiei Române. Descendent al Bălăcenilor, veche familie boierească aparținând nobilimii pământene, căreia în secolul al XVII-lea aula imperială vieneză i-a conferit titlul de conte al Sfântului Imperiu Romano-German și i-a concesionat stema.

Bălăceanu-Stolnici a urmat Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești, unde a dat bacalaureatul în 1941. Între anii 1941–1947 urmează cursurile Facultății de Medicină dinBucurești, obținând în 1948 titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie, cu teza Considerații asupra complexului cerebelo-dento-olivar, realizată sub conducerea profesorului Ion T. Niculescu. În 1967 a fost confirmat Doctor în Științe Medicale de către IMF-București și Ministerul Învățământului.

Activitatea didactică

• 1944–1949 preparator și asistent la catedra de Anatomie (prof. Gr.T. Popa și apoi prof. E. Repciuc).
• 1949–1952 asistent la catedra de Neurologie (prof. N. Ionescu-Sisești). În 1952 este exclus de la catedră și din Institutul Medico-Farmaceutic, pe motive politice.
• 1971–1972 profesor suplinitor la catedra de Cibernetică generală la Facultatea de Filozofie a Universității din București.
• Președinte de Onoare al Universității Ecologice din București și profesor de Neuropsihologie și Anatomie a Sistemului Nervos, profesor de Istoria Culturii și Științei.
• Președinte al Societății Ateneul Român.
• Profesor asociat la Universitatea din Newcastle-upon-Tyne (Anglia), Universitatea Pontificală din Porto Alegre (Brazilia), Universidad Internacional Menéndez Pelayo dinSantander (Spania), Academia Medicală Cataloneză din Barcelona (Spania), Colegiul de Medicină din Paris (Franța).

Activitatea de asistență medicală, organizatorică și de conducere

• Extern (1943–1946) și Intern prin concurs (1947–1949) al spitalelor din București.
• Ultimul președinte al Societății internilor și foștilor interni, desființată în mod abuziv în 1948.
• Medic specialist neurolog la Spitalul Colentina (1952–1957) și la Spitalul Dr. Cantacuzino (1957–1965).
• Medic primar neurolog prin concurs la Spitalul “Gheorghe Marinescu” din București (1965–1970).
• Medic primar geriatru și șef de secție la Institutul Național de Gerontologie (1974–1993), din 1991 director general al Institutului.
• Șeful Serviciului Metodologic de Neurologie și Neurochirurgie (1965–1970), cu sarcina de coordonare a activității rețelei naționale medicale în aceste specialități.

Funcții ocupate în prezent

• Efor testamentar al Așezămintelor Brâncovenești (Biserica Domnița Bălașa).
• Membru al Adunării Naționale și al Consiliului Național al Bisericii Ortodoxe Române.
• Președinte al Societății Ateneul Român.
• Director onorific al Institutului de Antropologie al Academiei Române.
• Președinte de onoare al Universității Ecologice din București.
• Președinte al familiarilor Ordinului de Malta din România.
• Președinte al Centrului Internațional Antidrog și al Drepturilor Omului, format din 14 organizații europene.