Dacă ştii o personalitate care ne înalţă,

 
h1__quotes.png
Poză

În _Quotes

Floarea de colţ

Autor: Gabriel Banica

Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 – 20 cm, cu inflorescenţe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb – argintii, lânos – păroase. Dacă în România planta ajunge doar până la înălţimea de maximum 20 cm, ea poate creşte în alte ţări până la 50 – 80 cm. Inflorescenţa este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici şi care iau forma unei steluţe.Aceasta este formată din până la zece inflorescenţe cu numeroase şi minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfăţişarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelaţi, argintii, ce îi conferă o eleganţă deosebită. Prioada de înflorire este iulie – august.

Creşte în munţi calcaroşi în pajişti de pe versanţi abrupţi şi însoriţi sau pe stâncării. La noi creşte în Munţii Carpaţi, fiind declarată monument al naturii din 1933 şi ocrotită. Floarea reginei poate fi întâlnită în Munţii Maramureşului şi Munţii Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Munţii Bucegi, Făgăraş, Cozia şi Retezat. În afara spaţiului românesc, floarea reginei înfrumuseţează zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpaţi, Pirinei, dar şi din Asia Centrală şi de Est.

Mai este cunoscutaă şi ca Floarea-reginei sau cu denumirea germană, Edelweiß.

Conform Dicţionarului de sinonime, pentru floarea-reginei (Leontopodium alpinum) există şi următoarele denumiri: albumeală, albumiţă, floare-de-colţ, (rar) edelvais, (reg.) flocosele (pl.), steluţă, floarea-doamnei.




O opinie

Scrie-ţi opinia

E-mail-ul tău este confidenţial.
Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 *
 *
 *