Dacă ştii o personalitate care ne înalţă,

 
h1__quotes.png
Poză

În _Quotes

Oltea Serban-Pârâu

Autor: Andra Fornea

Oltea Serban-Pârâu este un muzicolog şi critic muzical cu o consistentă experienţă în presa românească, începând cu radioul şi presa scrisă şi încheind cu televiziunea şi presa culturală on line.

Activitatea ei publicistică se traduce în circa 1800 de articole publicate în presa scrisă, majoritatea pe teme muzicale, în sute de emisiuni şi programe de radio şi în numeroase emisiuni şi apariţii TV.

Este semnatara traducerii şi articolelor privind compozitorii români pentru Larousse – Dicţionar de mari muzicieni – şi responsabilă cu secţiunea muzicală a Micului dicţionar enciclopedic şi a Dicţionarului enciclopedic. O fişă completã ar cuprinde şi o intensă activitate de consilier muzical, artistic şi de presă, coordonarea redacţională a unor publicaţii muzicale (Clasic CD, Orfeu), participări în jurii ale unor importante concursuri muzicale naţionale şi internaţionale. Absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, secţia muzicologie, actualmente este doctorand în muzicologie, membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, a Uniunii Criticilor Muzicali “Mihail Jora” şi a Asociaţiei Române a Femeilor în Artă.

A fost distinsă cu mai multe premii, printre care Premiul pentru originalitatea profilului radiofonic al Consiliului Naţional al Audiovizualului în 2002 şi Premiul pentru publicistică al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România în 2006.

A condus timp de 7 ani postul particular Radio Romantic, iar în iunie 2005 a devenit directorul, apoi redactorul şef al postului public Radio România Cultural.

“Unicitatea postului Radio România Cultural reprezintă o provocare. Personal, cred că lamentările privind faptul că lumea nu mai vine la concerte, nu mai citeşte sau nu mai intră în sala de spectacol sau că Radio România Cultural are o audienţă prea mică, ar trebui înlocuite cu o stare reală de căutare de soluţii şi din partea celor care produc cultura. Se poate presupune că, dacă lumea nu vine către cultură, deşi ştie ce este aceasta şi la ce foloseşte, probabil că există o problemă de relevanţă a actului cultural pentru potenţialul său receptor.
Sunt convinsă că există o categorie de ascultători de radio care nu sunt mulţumiţi de ceea ce au la dispoziţie acum în FM – deşi oferta este, cel putin numeric, extrem de bogată – şi care ar asculta cu plăcere informaţii din domeniul culturii, cu condiţia ca ele să fie “împachetate” în stilul anului 2006. De ce nu am aborda într-o cheie ludică şi cultura? De ce nu am avea curajul de a le demonstra şi într-o manieră radiofonică ascultătorilor din zilele noastre că, atunci când vorbeşti despre cultură, poţi avea o voce senină, poţi glumi, poţi comunica într-adevăr. Cred că se poate face cultură cu bucurie.
Cred că stârnirea curiozităţii, lărgirea spaţiului acordat “poveştilor”, în detrimentul “cursurilor” ar fi soluţia creşterii atractivităţii acestui program şi pentru alte categorii de public, ca şi pentru un număr mai mare de ascultători din categoria de public vizată până acum.
O parte dintre noi au încercat deja să coboare din turnul de fildeş şi să încerce să atragă ce se mai poate atrage către bun gust, cultură şi valoare. Cred că astfel avem şanse să ne placă tot mai mult lumea în care vor trăi copiii noştri. Dacă vom continua să ne plângem pe tema dispariţiei lente a culturii (fie ea românească sau universală) e foarte posibil să constatăm că avem noi înşine o consistentă contribuţie la aceasta.”




O opinie

Scrie-ţi opinia

E-mail-ul tău este confidenţial.
Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 *
 *
 *