„Tării mele si Poporului meu,
Când veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii vesnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de linistea mormântului. […] Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru vesnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare..
Te binecuvântez, iubită Românie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasă tară, care ai trăit în inima mea si ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă tară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu vesnic îmbelsugată, fii tu mare si plină de cinste, să stai vesnic falnică printre natiuni, să fii cinstită, iubită si pricepută.
Am credinta ca v’am priceput: n’am judecat, am iubit…”
Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa-Coburg și Gotha (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia — d. 18 iulie 1938, Sinaia, Regatul României), a fost mare printesă a Marii Britanii si Irlandei, consoarta regelui Ferdinand si regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Este mama regelui Carol al II-lea.
Regina Maria a României s-a născut la Eastwell Park în Kent, și a fost inițial Principesă de Edinburg. A fost fiica ducelui Alfred de Saxa Coburg și Gotha, cel de al doilea fiu al Reginei Victoria; mama sa a fost Marea Ducesă Maria Alexandrovna, unica fiică a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. În consecință, Prințesa Maria este nepoata Regelui Edward al VII-lea si verisoara primară a Țarului Nicolae al II-lea si a Regelui George al V-lea.
Regina Maria a fost supranumită de popor „Mama rănitilor” si „Regina-soldat”, pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial, când, alături de doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitale de campanie si a coordonat activitatea unei fundatii de caritate.
Maria Alexandra Victoria s-a logodit la vârsta de 16 ani cu Printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al tronului României, acesta fiind nepotul regelui Carol I. În 1891, cu complicitatea ducesei de Edinburgh si a lui Wilhelm al II-lea, împăratul Germaniei, Maria îl cunoaste pe Ferdinand de Hohenzollern, urmas la tronul României. Căsătoria a avut loc la 29 decembrie 1892, sub privirile multumite ale lui Wilhelm al II-lea si în fata unui număr mare de prinți germani, rusi si englezi. La intrarea in regat o multime numeroasa s-a strans pentru a o vedea pe noua printesa mostenitoare, despre care se spunea ca este foarte frumoasa.Unul dintre exponatele Muzeului National al României, o cupă de argint oferită de municipalitatea Capitalei, aminteste de acest eveniment; piesa are gravată inscripția: „Bine ai venit mireasă de Dumnezeu aleasă spre a patriei cinstire. Ianuarie 1893“.
Celebra sa bunică, Regina Victoria, a caracterizat România ca fiind o țară „foarte instabilă si având populatia destul de coruptă“. În timpul Primului Război, aceste cuvinte s-au dovedit a fi premonitorii căci România neîntregită, care se unificase în 1859, a fost ocupată după o serie de înfrângeri militare de armata germană ce atacase dinspre Ungaria și din Bulgaria si obligată să se restrângă în Moldova. Pe această suprafată restrânsă, cu capitala la Iasi s-a retras familia regală, aici s-au refugiat toate instituțiile publice ale statului român, în timp ce în Rusia, aliata de la Răsărit a României, familia tarilor rusi Romanov au fost executată si la granița de est a izbucnit Revoluția Bolsevică. Dilema politică a României în perioada dintre 1914 și 1916 a fost dacă să participe în Primul Război Mondial alături de aliati sau alături de germani, si tara rămăsese într-o poziție de neutralitate timp de doi ani, nu în ultimul rând datorită prim-ministrului I.C. Brătianu. Dar alături de acesta, o influentă deosebită în a determina pe regele Ferdinand (după 1914) să intre în război de partea Antantei în 1916 l-a avut Regina României, Maria.
În perioada 1914-1918 şi-a îndeplinit cu prisosinţă îndatoririle, aflându-se în mijlocul celor care aveau nevoie de mângâiere, fie în tranşee, fie în spitale şi în posturile sanitare, printre răniţi şi bolnavi. N-a cunoscut frica de gloanţe şi de bombe, n-a cunoscut teama de molime. În calitate de înaltă patroană a Crucii Roşii, Regina Maria a instituit în 1917 Ordinul Crucea Regina Maria, apoi, mai târziu, a deschis Şcoala de Infirmerie. A dat dovadă de patriotism nemărginit, spunând, la Vălenii de Munte, la cursurile de vară ţinute de Nicolae Iorga: “Am venit în ţară foarte tânără şi am devenit una din voi”. Armata română, antrenată de francezi, a luptat cu vitejie în Muntii Carpați si a învins o armată germană superior dotată, dar în cele din urmă a fost fortată să se retragă la sfârsitul războiului. Au intrat acum în scenă diplomatii care au obtinut o victorie si recunoasterea acestor eforturi si fapte de vitejie prin includerea sa de partea taberei victorioase în momentul semnării tratatului de la Versailles.
Regina Maria a călătorit la Paris în timpul Conferintei de Pace si s-a instalat cu fiicele sale la Hotelul Crillon, în Place de la Concorde. Primul ministru francez Clemenceau a prezentat Reginei omagiile sale. Frumusetea ei era dublată de o inteligentă iesită din comun. Ea a pledat pentru cauza românilor, reamintindu-le aliatilor occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române. Serviciul adus României de regina Maria a fost crucial. Când negociatorul sef al delegației românesti, primul ministru Brătianu, a început să piardă teren, regele a rugat-o pe regină să intervină, iar aceasta a plecat într-o misiune neoficială la Paris si la Londra.
A rezultat astfel România Mare, care reunea provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei, Basarabiei și Munteniei. Iar cum in momentul de dupa Marea Unire se punea si problema incoronarii ca si suverani ai poporului unitar roman la 15 octombrie 1922 intr-o ceremonie fastuoasa organizata la Alba-Iulia stravechea capitala a Transilvaniei , din noua provincie unita cu vechiul regat. Cuplul regal si guvernul liberal au considerat acest lucru un act simbolic si necesar pentru a pecetlui unirea tuturor provinciilor romanesti.
În 1924 a construit Palatul de la Balcic, într-un peisaj superb si a făcut din acesta un loc de întâlnire pentru artistii epocii. Palatul a fost cedat Bulgariei, odată cu Cadrilaterul si se găseste acum pe teritoriul tării vecine. Regina Maria a iubit arta, poezia si filosofia. Ea a continuat traditia Reginei Elisabeta de sustinere a acestora, ajutând cu burse de studiu si bani o seamă de personalități din lumea literară și artistică. A scris la rândul ei povestiri pentru copii, poezii si a pictat, florile ei preferate fiind crinii si macii.
De asemenea in 1926 Regina Maria va efectua un turneu in S.U.A impreuna cu Principesa Ileana si Principele Nicolae ajungand pe 14 octombrie la New York unde va fi intampinata de primarul de atunci James j. Walker care in semn de admiratie si stima i-a oferit Reginei Maria cheia orasului New York. Cum ajunsese pe primele pagini ale celor mai importante cotidiene din S.U.A , popularitatea reginei crestea vazand cu ochii astfel incat o multime entuziasta ce a ocupat principalele strazi din centru o aclamau iar de la ferestrele zgarie-norilor cadeau siruri de flori .
Trei zile mai tarziu Regina Maria va fi invitata la Washington de presedintele Calvin Coolidge care va da o receptie grandioasa pentru regina la Casa Alba. Dupa acest episod aceasta va traversa S.U.A de la est la vest cu opriri in principalele orase unde va fi primita cu obisnuitele onoruri demne de o regina. Desi initial turneul era programat sa dureze o perioada mai lunga de timp nu s-a intamplat datorita agravarii starii de sanatate a Regelui Ferdinard,regina fiind nevoita sa isi scurteze turneul.
Desi rolul femeilor în politică era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927. În momentul în care fiul său a mostenit tronul, el a izolat-o complet pe regină, care s-a retras din viata publică până la moartea ei, în 1938.
Regina Maria a României a fost mama a sase copii: principele Carol, principesele Elisabeta si Marioara, principele Nicolae, principesa Ileana si principele Mircea. A avut ca ultima dorintă ca trupul să-i fie înmormântat la mănăstirea Curtea de Arges, iar inima la resedinta de la Balcic. După pierderea Cadrilaterului (1940), inima a fost adusă lângă castelul Bran, a doua resedintă a Reginei Maria. În anul 1968, comunistii au spart cu răngile sarcofagul de marmură si au luat caseta cu inima. Caseta a fost trecută în Tezaurul Istoric al României, iar inima reginei este la Muzeului Național de Istorie.
