La 19 ianuarie 1890, se naște Ștefan Pricopiu. Inca din liceu se remarca ca fiind un elev foarte studios, care se apropie atent si receptiv de toate ramurile stiintei, lucru ce-l va ajuta  sa sesizeze sensul realitatii si al vietii. Dupa terminarea liceului pe care-l va absolvi cu media cea mai mare, Procopiu se indreapta spre Universitatea din Iasi.

Din experimentele incepute in 1911, cu elemente galvanice, el a remarcat fenomenul modificarii t.e.m .a unui element cand se agita unul din electrozi sau lichidul din jurul lui. Aceasta t.e.m. a fost  numita“de miscare” iar Procopiu a utilizat-o ca tema in prima sa lucrare stiintifica publicata.

In toamna anului 1919 cu o formatie stiintifica inchegata, cu o experienta de viata si o viziune realista asupra orizontului spre care se indreapta, Procopiu pleaca la Paris cu o bursa a Academiei Romane.Aici isi va pregati teza de doctorat incepand sa se adapteze vietii pariziene.
In anul  1924, ultimul an petrecut la Paris, dupa sustinerea tezei de doctorat propriu-zise “Asupra birefringentei electrice a suspensiilor”, cat si a temei suplimentare “Spectrul arcului intre metale”, Procopiu obtine titlul de doctor in stiinte a Universitatii din Paris. Dupa doctorat se intoarce in tara undei-si reia postul de sef de lucrari la Institutul de Electrotehnica din Bucurecti.

In cele din urma se va stabili la Iasi pentru tot restul vietii si aici isi va dedica intreaga activitate stiintei, culturii, intregindu-si opera si indeplinindu-si cariera de profesor. Este de remarcat interesul si atractia lui Procopiu catre stiintele materiei, catre fizica, domeniu generator de conceptii noi, revolutionare despre microcosmosul ignorat pana atunci.

Una din preocuparile sale a constituit-o magnetismul substantelor, Procopiu reusind sa stabileasca o relalie intre momentul magnetic a! electronului si constanta lui Planck. Dupa publicarea lucrarii “Determinarea momentutui magnetic molecular prin teoria cuantelor a lui M. Planck” in buletinul sectiei stiintifice a Adademiei Romane, Procopiu revine in anul 1954 cu o alta lucrare in acelasi domeniu ”Determinarea momentului magnetic al electronului din conductibilitatea electrica la frecvete mari, intr-o descarcare prin gaz sub influenta unui camp magnetic constant”.
Aplicand teoria cuantelor a lui Planck la magnetism, Procopiu stabileste o relatie intre momenhul magnetic al unui electron in miscare circulara in jurul atomnlui de H si constanta lui Planck. Relatia gasita poarta numele de magnetonul teoretic. (magnetonul Bohr-Procopiu).  

Primul subiect de magnetism abordat de Procopiu a fost legat de fenomenul de Barkhousen. In 1930, observand influenta unui camp alternativ circular asupra discontinuitatilor de magnetizarea fierului, si a descoperit ceea ce a numit mai intai “efectul Barkhousen circular” si mai tarziu (1954) “fenomenul de inductii magnetice alternative“. Tot in 1930 a publicat lucrarea “Magnetizarea unei substante feromagnetice sub influenta unui camp alternativ”.
Un domeniu care 1-a atras pe Procopiu, o buna parte din viata sa, a fost magnetismul terestru. In domeniul magnetismului pamantesc Procopiu a adunat observatii, a publicat rezultatele pe o perioada de 24 de ani, fiind unul dintre cei mai importanti si mai staruitori cercetasi din acest domeniu. Cu dutele adunate, Procopiu a putut trasa hartile magnetice, completate pentru teritoriul tarii noastre.  Un alt domeniu din fizica abordat de Procopiu a fost cel al proprietatilor termodinamice ale substantelor.

Marele om de stiinta Stefan Procopiu si-a adus o mare contributie in domeniul fizicii, dobandind o faima consolidata in comunitatea stiintifica mondiala prin continuitatea cercetarilor sale in domeniile abordate, prin rezultatele obtinute si publicate. Jaloanele care marcheaza aceasta faima sunt ”Efectul Procopiu”, “Fenomenul Procopiu“, “Magnetonul Bohr-Procopiu“, precum si magistralele sale lucrari in domeniul Campului Magnetic terestru.

Asa cum somitati mondiale din domeniul fizicii ca Azme Cotton, Francis Perrin, Pierre Weiss, si multi altii recunosc in Procopiu un mare fizician, la fel si generatiile mai tinere de fizicieni romani il considera un adevarat si ilustru maestru. In dupa-amiaza zilei de 22 august 1972, in urma unui infarct, Procopiu isi gaseste in liniste sfarsitul la varsta de 82 de ani, intors cu fata nu spre lumina ci spre rafturile bibliotecii.